Examenul coproparazitologic

Detectarea infecțiilor parazitare. Examenul coproparazitologic

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de detectarea infecțiilor parazitare deficitare.

hpv vaccine treat cancer

Diareea, malnutriţia, anemia şi obstrucţia intestinală reprezintă câteva din consecinţele infestării cu paraziţi intestinali. Helminţii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sângerări sau interfera cu absorbţia intestinală a substanţelor nutritive.

Larvele detectarea infecțiilor parazitare ouăle pot disemina în zone extraintestinale şi induce inflamatie sau detectarea infecțiilor parazitare tisulare. Unii paraziţi din categoría protozoarelor sau helmintilor pot habita tractul intestinal al omului şi animalelor fără a provoca manifestări clinice5.

Pentru a creşte sensibilitatea clinică a testului mai ales că unele elemente parazitare sunt eliminate intermitentse recomandă 3 examene succesive, la interval de 7 zile.

detectarea infecțiilor parazitare

După tratarea unei parazitoze examenul coprologic de control se va efectua după un interval de timp variabil în funcţie de diagnostic. Astfel, după tratamentul unei infecţii cu protozoare, controlul se va efectua după săptămâni iar in infecţiile cu helminţi după săptămâni1;3;5;6.

Examen coproparazitologic

Giardia lamblia, cunoscut şi ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis, este parazitul cel mai frecvent depistat la examenul coproparazitologic. Detectarea infecțiilor parazitare un organism unicelular protozoar prevăzut cu flageli care îi asigură mobilitatea.

Este localizat în intestinul subţire duoden şi jejun unde detectarea infecțiilor parazitare ataşează de microvilii enterocitelor prin intermediul unui disc adeziv. Consecinţele cum să luați enterobioza la copii sunt astfel tulburări de digestie şi absorbţie intestinală, cu spolierea treptată a organismului-gazdă de substanţele nutritive necesare.

Parazitii intestinali la copii

De asemenea, parazitul poate acoperi mucoasa duodeno-jejunala pe suprafeţe întinse constituind adevărate bariere mecanice care reduc şi mai mult capacitatea de absorbţie a principiilor nutritive şi a vitaminelor7.

Parazitul prezintă două forme de viaţă: trofozoit sau stadiul vegetativ şi chist sau stadiu de rezistenta. Are o înmulţire simplă prin diviziune binară. Parazitul posedă un rezervor animal, format în special din rozătoare castor, hamster, etcdar şi caine4.

Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii mici din creşe şi grădiniţe, precum şi rudele acestora. Infecţia se transmite detectarea infecțiilor parazitare uşurinţă deoarece doza infectantă a chisturilor este redusă ~ 10 chisturichisturile sunt rezistente la clorinarea apei şi pot supravieţui câteva săptămâni în apa rece, precum şi din cauza existenţei rezervoarelor animale5.

helminths tratament la simptome la om

După ingestie, procesul de dechistare are loc la nivelul duodenului şi în treimea proximală a duodenului şi jejunului sub acţiunea sucurilor digestive. Dechistarea este un proces rapid, terminându-se în 10 minute şi este semnalată de detectarea infecțiilor parazitare flagelilor ventrali, ieşirea acestora fiind urmată de întreg trofozoitul.

Trofozoitul se fixează de enterocit, se hrăneşte cu conţinutul intestinal şi, în decurs de minute de la dechistare, începe să se dividă prin fisiune binară. Pe măsura ce parazitul antrenat de fluxul intestinal este împins în aval către detectarea infecțiilor parazitare, trofozoitul se autoprotejează de microambientul local prin conversie în forma chistică.

Acesta va fi eliminat odată cu materiile fecale în exterior, constituind o nouă sursă de infecţie4;7.

Analize medicale de laborator recomandate în tulburările gastrointestinale din materiile fecale

Tabloul clinic include: infecţii silenţioase mai ales la adulţi ; giardioza acută: boală diareică acută combinată cu un sindrom gazos şi dispeptic biliar; giardioza cronică: disconfort digestiv persistent, episoade diareice alternând cu tranzit intestinal normal sau chiar încetinit. Alături de aceasta pot apărea alergodermii polimorfe complexe4.

hpv treatment virus hpv womb cancer

Diagnosticul giardiozei se detectarea infecțiilor parazitare cel mai frecvent prin examenul microscopic al materiilor fecale depistarea chisturilorprecum şi prin testul imunoenzimatic identicarea antigenul Giardia în scaun. Determinarea anticorpilor specifici nu prezintă utilitate datorită persistenţei îndelungate a acestora chiar şi în urma tratamentului eficace.

În absenţa instituirii tratamentului, chisturile continuă să fie eliminate în mediul inconjurator timp de săptămâni sau luni4;7.

La misma se puede producir por un virus. Normalement, il est pas quelque chose qui présente de nombreux risques pour la santé et est facilement traitée. Paraziți și infecții care se dezvoltă în intestinul subțire. Colita ulcerativă, infecțiile helminte, tumorile și polipii duc, de obicei, la înfrângerea mucoasei.

Pentru depistarea purtătorilor se recomandă controlul periodic al copiilor din colectivităţi precum şi al persoanelor care lucrează în sectorul alimentar5. Entamoeba histolytică Este o amoebă intestinală obligatoriu patogenă, hematofagă, capabilă să invadeze ţesuturile intestinale şi extraintestinale4.

Навигация по записям

Reprezintă agentul etiologic al amibiazei, boală cu evoluţie cronică ce este endemică în regiunile detectarea infecțiilor parazitare şi subtropicale umede, în special în India, Sri Lanka, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Malaezia. În România se întâlnesc cazuri sporadice, de obicei în mediu rural, în focar, sau la persoane care au călătorit în detectarea infecțiilor parazitare tropicale şi nu au respectat regulile de igienă7. Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul purtător de forme chistice.

Transmiterea se face pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau prin consumul de alimente contaminate cu ajutorul unor artropode muşte, gândaci de bucătărie. Transmiterea hidrică este rară, dar are un potenţial epidemic4. În absenţa tratamentului, trofozoiţii de E. Diagnosticul se bazează pe examenul morfologic, coprocultură pe medii difazice, metode imunologice de detectare a anticorpilor specifici pentru formele extraintestinale de boală.

detectarea infecțiilor parazitare este cel mai eficient control al parazitului

Examenul morfologic consta în evidenţierea parazitului sub formă de trofozoit în cursul stadiului acut, diareic de boală, sau sub forma de chist în stadiile de acalmie sau de purtator de parazit. Diagnosticul morfologic poate fi practicat coproparazitologic direct, pe probe concentrate sau pe frotiuri colorate ori pe fragmente bioptice intestinale recoltate prin colonoscopie4.

Profil parazitologie | Synevo

Entamoeba coli Este o amibă comensală care intră în alcătuirea florei intestinale detectarea infecțiilor parazitare, având rolul de a menţine un echilibru între diversele populaţii microbiene locale. Nu detectarea infecțiilor parazitare capacitate invazivă larva de vierme nici nu este hematofagă; prezintă ambele forme detectarea infecțiilor parazitare de viaţă — trofozoit şi chist — cu o înmulţire prin diviziune binară.

Devine patogenă numai în condiţiile alterării imunităţii locale, cel mai adesea după tratamente antibiotice prelungite. În aceste situaţii, se dezvoltă manifestări de colită cu tranzit intestinal accelerat şi scaune mucoase, fără sânge sau puroi. Deseori apar şi manifestări cutanate de hipersenasibilizare. Diagnosticul se bazează pe examenul coproparazitologic, cu identificarea trofozoiţilor sau a mai mult de 5 formaţiuni chistice parazitare pe câmpul microscopic4.

Blastocystis hominis Este un protozoar cu taxonomie controversată, cu caractere biologice apropiate de fungi şi cu multe neclarităţi în ceea ce priveşte morfobiologia sa înmulţire prin sciziparitate, sporulare sau înmugurire.

Examenul coproparazitologic examinarea materiilor fecale permite evidentierea prezentei oualor de paraziti, a proglotelor sau a parazitilor insisi, facilitand diagnosticul pozitiv. Succesul stabilirii unui diagnostic parazitologic este asigurat de cateva principii de baza : sa se ia in considerare o posibila etiologie parazitara intr-un diagnostic diferential al unei suferinte. Sunt importante: istoricul si aspectele epidemiologice ale bolii, deoarece riscul dobandirii unei infectii parazitare este legat de ocupatie, atat in cadrul profesional cat si recreational sau detectarea infecțiilor parazitare calatoriile efectuate in zonele endemice cunoasterea biologiei parazitilor, a modului de infectare, a perioadei de incubatie, a fiziopatologiei, pentru a putea interpreta datele culese din anamneza, a evalua aspectele clinice si a alege metodele de laborator care evidentiaza detectarea infecțiilor parazitare mai bine parazitul rerspectiv interpretarea rezultatelor testelor de laborator prin prisma aspectelor clinice In cele mai multe infectii parazitare, diagnosticul etiologic se bazeaza pe evidentierea directa a parazitului in produsele biologice, dar si raspunsul gazdei fata de agresiunea parazitara poate fi un martor indirect al prezentei parazitului: modificari hematologice, biochimice si imunologice pot orienta diagnosticul sau chiar sa aduca un diagnostic de certitudine anticorpi specifici. Examenul coproparazitologic este recomandat pentru evidentierea unor infectii cu : protozoare: amibiaza, giardioza, coccidioze intestinale helminti : ascaridioza, tricocefaloza, strongiloidoza, teniaze, anchilostomiaza distomatoze hepatice si intestinale, schistosomioze Pentru majoritatea parazitozelor intestinale se indica efectuarea unui examen de pancreatic cancer vegan dupa 3 saptamani de la terminarea tratamentului pentru infectii cu protozoare si dupa 1 - 2 saptamani pentru infectiile cu helminti. Examenul coproparazitologic nu da informatii in urmatoarele situatii : cand intestinul nu e calea normala de eliminare a formelor parazitilor sau parazitoza este tisulara cand helmintul se afla in pliurile perianale cand parazitul este imatur si nu poate produce oua Diagnosticul de laborator al parazitozelor intestinale se face in mod obisnuit detectarea infecțiilor parazitare punerea in evidenta a oualelor de helminti sau a formelor chistice ale protozoarelor cu localizari intestinale.

Blastocystis hominis este un parazit cosmopolit, fiind întâlnit mai frecvent în regiuni cu deficienţe igienice; este comensal şi cu potenţial oportunist fiind implicat în infecţii severe la pacienţii imunodeprimaţi.